Ştirile RMphotography

Clujul dintr-o altă perspectivă sau Scurtă autobiografie

Posted in PENTRU SUFLET by RMphotography on 25/01/2010

Un călător, căutând repede pe hartă oraşul Cluj-Napoca, îl va găsi undeva în nord-vestul României. Apoi, cercetând mai în amănunt, va descoperi că e un oraş cultural, bogat, având muzee de artă şi de istorie, monumente, teatre, catedrale, bastioane şi ziduri ale vechii cetăţi de apărare, parcuri şi grădini botanice. La o privire şi mai atentă, el va descoperi şi facultăţile larg răspândite în oraş, spre se îndreaptă în fiecare an mii de studenţi, dornici să-şi continue studiile aici. Orice vizitator, indiferent de preocupările sale, se va bucura de ceea ce are de oferit acest oraş.
Un locuitor însă va vedea oraşul cu alţi ochi. Clujul ascunde povestea mea, povestea ta şi povestea altor mii de oameni care îl locuiesc. Fiecare colţişor are o anumită însemnătate pentru cineva. El poate fi un lac unde tatăl tău te-a învăţat prima dată să vâsleşti, sau un parc unde jocurile de-a v-aţi ascunselea cu prietenii din copilărie erau interminabile. Sau, poate e copacul în care ai încercat să îţi construieşti prima căsuţă, dar odată ajuns sus te-a apucat frica şi nu ai mai vrut să cobori. Dacă nu e nici asta, atunci poate e grădina plină cu morcovi dulci a vecinului în care te strecurai cu prietenul tău cel mai bun şi când vă vedea, vecinul ieşea afară stigând după voi. Poate, e un deal în faţa blocului pe care te dădeai iarna cu sania şi îţi plăcea atât de mult încât seara, mama ta trebuia să vină să te cheme acasă şi atunci, o mai rugai să te mai lase puţin, măcar cinci minute, şi îi arătai cele cinci degete micuţe de la mână, degerate de frig. Dacă nu e dealul din faţa blocului, atunci poate e dealul pe care, de mai bine de trei ani, îl urci în fiecare dimineaţă împreună cu colegii, povestind despre cât de rău sau de puţin aţi reuşit să dormiţi în noaptea în care a trecut, sau povestindu-le pe scurt lecţiile pe care trebuiau să le înveţe pentru testul la istorie, dar nu au reuşit. Clujul mai poate însemna locul unde ai alunecat iarna aceasta în faţa atâtor oameni şi apoi te-ai simţit prost, sau copacul în care ai intrat din greşeală în timp ce mergeai cu verişoara ta cu sania, şi care ţi-a lăsat o urmă albăstruie pe picior, amintindu-ţi mereu ce s-a întâmplat. Vorbind de copaci, să nu uităm de minunatul brăduţ unde ai întâlnit pentru prima dată persoana la care ţi-a devenit acum aşa de dragă.
Clujul e într-adevăr un loc plin de amintiri pentru mine, şi sunt sigură că fiecare persoană care locuieşte în acest oraş are locurile ei care, atunci când le vede, îi stârneşte amintiri, fie ele plăcute sau poate mai puţin plăcute. Dar oare, nu e aşa cu fiecare oraş? Dincolo de ceea ce prezintă agenţiile de turism şi de informaţiile pe care le găseşti în diferite locuri despre locurile interesante şi atractive de vizitat, nu reprezintă el mult mai mult pentru cei care locuiesc acolo? Nu e fiecare colţişor important pentru cineva datorită lucrurilor care i s-au întâmplat? Eu cred că fiecare persoană are un oraş care îi e legat de inimă şi care ascunde povestea vieţii ei.
Autor: Claudia M.

6 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. emma said, on 26/01/2010 at 19:44

    Ei bine, asta cu siguranta e o perspectiva incantatoare asupra unui oras… Sa vezi dincolo de strazile cenusii, masinile murdare, aglomeratia din centru si gropile in asfalt. Pe mine cel putin, articolul acesta m-a facut sa trec peste banalul si rutina zilnica si sa vad ca intradevar orasul acesta mi-e legat de suflet… poate nu din cauza gradinii cu morcovi sau a casutei suspendate:D… dar cu siguranta din cauza altor locuri in care mi-am petrecut eu copilaria si care mi-au ramas dragi chiar fara sa stiu!
    Claudia bravo tie!:D Cred ca articolul acesta (lasand la o parte exprimarea care mi se pare ca mai trebuie putin cizelata;))… nu te supara pe mine pls:D) e deosebit: arunca o lumina reimprospatanta si diferita asupra unui lucru in aparenta atat de banal cum e orasul natal.
    Esti un mic geniu Claudia!;))

  2. Raluca said, on 25/01/2010 at 22:09

    Amintiri din copilarie in orasul meu e un titlu potrivit pt tema asta sau Calator pe meleaguri necunoscute… ;)) afectivitatea noastra sta in orice lucru cu care ne-am petrecut copilaria. e bine ca unii isi mai amintesc si despre asta adesea nu mai avem timp sa meditam la astfel de lucruri care zicem ca au trecut… bv clau pt articol>:D<

  3. MIHAI said, on 25/01/2010 at 17:32

    f interesant si nu ma asteptam la asa cv de la soramea:P


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: